Fotoreportaje

Prima care s-a alăturat inițiativei a fost chiar mama sa, Aura Petre, de profesie economist. Mariana, colegă de generală cu Aura, și-a oferit și ea serviciile pentru a face lecții cu copiii.

Ușor ușor, mai mulți voluntari au conturat un program educațional prin care ofereau lecții la 18 materii, un fel de after school gratuit, unde temele se fac cu dragoste și prietenie.

“Am ales să ne adresăm tuturor copiilor care au nevoie, de la 6 ani până la… 30+, fiindcă am avut inclusiv o doamnă cu care am făcut lecții de alfabetizare.

Am început cu o întâlnire cu copiii și i-am întrebat ce ar vrea ei. I-am invitat ca parteneri, le-am spus: “aveți un cuvânt de spus, acum e momentul vostru. Dacă vreți ceva, puteți să spuneți, că noi încercăm să facem ce vreți voi.””, ne povestește Aura Petre.

Inițial, părinții au fost încântați de sprijinul primit gratuit de copiii lor, însă, pe parcurs, unii au găsit cu greu timp să îi aducă pe cei mici la centru, voluntarii ajutând chiar și în acest sens. În unele cazuri, iau copiii din fața casei și îi aduc înapoi.

„A trebuit în primul rând să îmi inving supărarea pe părinții care nu se ocupă de ei. Asta a fost cea mai mare provocare.

Copilul nu are nicio vină că s-a născut într-o familie numeroasă, că mama trebuie să aibă grijă de mulți frați.

Tot ce se învață la școală trebuie consolidat acasă, copiii au nevoie de ajutor la teme, de supraveghere, mai ales un copil de clasa I. Familia este foarte importantă.

Iar în pandemie mulți au pierdut șoala fiindcă nu aveau telefon, internet, etc.

– Efectiv, cum faceți să îi aduceți mai aproape de normalitate?

– Cu multă dragoste.”, ne spune Mariana, sau Mary, așa cum o alintă cei mici.

Mary este chiar unul dintre cei mai iubiți voluntari. Oferă lecții de franceză, dar lucrează cel mai mult cu copiii de școală primară.

Într-o altă micuță încăpere, o găsim la lucru pe Simona, de profesie analist de sisteme de banking online. Îi ajută pe adolescenții din comunitate să înțeleagă matematica, atunci când ceea ce li se oferă la școală nu este de ajuns.

„Ei aici sunt mult mai relaxați decât la școală. Vin aici și râd, se distrează, nu se mai sperie, noi învățăm foarte mult prin asociere, iar la școală dacă un elev nu știe ceva, are teamă că o să ia notă proastă sau o să se râdă de el. Aici e ok să spunem că nu știm, încercăm să înțelegem împreună. Ce fac cu ei e ceea ce am făcut cu copilul meu acasă, mie imi place foarte mult matematica.”

Mădălin vine la lecțiile de matematică de aproape 3 ani. Acum îi poate ajuta, la rândul său, pe frații mai mici, sau pe colegii de la centru.

„Înainte nu prea știam și îmi era teamă când mă chema la tablă. Aici se rețin altfel lucrurile, nu ca la școală. Și am prins mai multă încredere în mine.”, spune Mădălin.

Pe lângă lecțiile remediale, Asociația Sufleterra oferă donații în haine sau mâncare și s-a implicat, de asemenea, în colectarea de ajutoare pentru Ucraina.

Însă lupta pentru supraviețuirea financiară este sufocantă. Deși impactul pe care îl are în comunitate este uriaș, un ONG mic, ca acesta, și mai puțin vizibil în spațiul public, nu se bucură, deocamdată, de sprijin din partea mediului privat.

„La noi, de foarte multe ori, lecțiile încep cu ceva de mâncare. Unii copii vin flămânzi și caută în frigider. Te înțeapă inima dacă ei deschid ușa la frigider și nu e nimic.

Este ceva extraordinar de greu să obținem banii de care avem nevoie, de chirie, de utilități, rechizite. Ne-a ajutat Maica Domnului și avem voluntari dedicați, serioși, de excepție, care au venit și au rămas.

Dar de partea de atragere de fonduri nu are cine să se ocupe.”, ne relatează Aura Petre, vizibil emoționată.

De la demararea programului educațional, în 1 noiembrie 2021, Sufleterra a avut la centru 40 de copii educabili.