Fotoreportaje

În comuna Tunari, județul Ilfov, Asociația pentru Evoluție Rotas, transformă neputința celorlalți în speranță pentru copiii din comunitate. Povestea s-a născut în 2015, când o tânără antreprenoare, pe nume Flaviana Rotaru, s-a mutat în localitate.  

„Când a venit să vadă construcția casei sale, s-a uitat în stânga și a văzut copii desculți, dezbrăcați și s-a întrebat ce se întâmplă acolo. Strada era plină de familii numeroase, defavorizate. Peste un an, când s-a mutat acolo, a ajuns în punctul în care lua oala de mancare și mergea la vecini să le dea copiilor.

A vorbit despre ei prietenilor, iar aceștia s-au oferit să o ajute cu fonduri. A realizat că nu e ok să primești bani fără un statut juridic și atunci a înființat această asociație.”

Prin asociație a pus bazele unui centru educațional, de care din 2018 se ocupă Laura Păulescu, director.

„E foarte greu să găsești personal. E o problemă cu care toate ONG-urile din Ilfov se confruntă – lipsa personalului. Eu am ajuns aici printr-o prietenă. Lucram la o fundație și voiam să fac altceva. Am venit la centru, să văd cum este. Era un maldăr de haine donate, erau o doamnă educatoare și o îngrijitoare care pregăteau pachete pentru Crăciun. Iar eu am zis că aici este de mine. Mi-ar plăcea să lucrez aici.”, povestește acum Laura, omul care a intrat în inima comunității și a schimbat destinele unor copii, alături de fondatoarea Flaviana Rotaru și de colegele lor.

Deși se află aproape de capitala României, Tunari se confruntă cu mari probleme sociale.

„Ne desparte de București doar un pod, dar suntem mai rău decât acolo unde agăți harta în cui. La nivelul comunității Tunari, este strigător la cer.”

“Asociația a făcut un studiu și în 2016-2017 erau 495 de persoane analfabete și semi-analfabete la nivelul comunei Tunari. Avem aici și familii de etnie romă și de români. Analfabetismul e în egală măsură la ambele. Unii mai știu să citească, dar nu știu să scrie.

Neștiind să scrie, părinții nu știau să depună cererile de înscriere la grădinița copiilor, la școală, nu știau să depună acte pentru bursă socială, tichetul social.

Flavia a început cu o familie cu 5 copii, făcând cu ei lecții la ea în casă. I-a ajutat să învețe să scrie, apoi au apărut alți 5 copii și tot așa. Apoi a realizat că nu mai poate face asta în sufrageria ei. Și a venit în spațiul de aici, fiind chiar aproape de școală.

Centrul funcționează ca un after school. Noi știm că educația pornește de la grădiniță. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să înscriem copiii la grădiniță. Noi plătim alocația de hrană la grădiniță pentru 19 copii.

Apoi a urmat înscrierea la școală, susținerea lor educațională cu rechizite, încățăminte, tot ce le trebuie. Când am venit aici, în 2018, 90% din familiile acestea nu aveau curent, apă caldă. Nici acum nu stăm foarte bine. Nu au curent pentru că nu au acte de proprietate.

Și știți cum făceam? Veneau copiii la 7 dimineața aici, îi spălam, mâncau micul dejun, pe o parte îi duceam la grădiniță, pe cealaltă parte la școală. Erau spălați, le dădeam haine curate și mergeau la școală. Apoi, la 12, veneau la prânz și la after school.”

Până să câștige dedicarea și încrederea părinților, a fost, însă, nevoie, de multă muncă și perseverență. Fiecare zi cu copiii prezenți la școală era o victorie. Acum, mulți dintre copii îndrăznesc să viseze la continuarea studiilor, la liceu.

„Am văzut că am rezultate dacă mă deplasez personal la ei acasă. Și în fiecare dimineață, dacă se făcea 8 fără un sfert și nu veneau la școală, mergeam și le băteam în geam:

<< – E 8 fără un sfert, la 8 începe școala. Vă așteptăm.

–  Acum, doamnă, se îmbracă și vine.>>

Și nu plecam de acolo fără copil și îl aduceam la școală. Așa, insistând, am reușit să îi facem să vină. Acum doar sun dacă nu apare și nu am mesaj de la părinte dinainte, să anunțe vreo problemă medicală. Vin de jenă, fiindcă știu că îi ajutăm foarte mult pe copii. Alteori, ne cheamă ei și ne spun că cei mici nu vor să se trezească pentru școală. E o muncă mică, adunată, care a construit ceva.”

_{Centrul Educațional Rotas/ foto: Raul Ștef/ Cultura la dubă}

Misiunea a fost cu atât mai dificilă din cauza unor bariere culturale. Chiar și acestea au putut fi negociate cu efort din partea Asociației Rotas.

„Prima dată trebuie educat părintele, el e foarte greu de înduplecat. Copilul se adaptează foarte repede. Într-o comunitate romă, trebuie să știi să le respecți tradițiile. De exemplu, dacă fetelor le-a venit menstruația, trebuie să poarte fustă. De multe ori, la școală le este greu cu aceste fuste lungi. Părinții au înțeles că fetelor le place mai mult în blugi la școală, că le e mai ușor, iar acasă se pot schimba în fustă. Cu multă muncă, am reușit să îi convingem.

Apoi, era obiceiul să-și mărite fetele devreme. Din fericire, nu s-a mai întâmplat de ceva timp. Eu am reușit să stopez un pic acest fenomen. În prima fază, am arătat filmulețe cu diferite fete de etnie romă care au mers la facultate, au o carieră, respectând inclusiv tradițiile rome.”

Asociația pentru Evoluție Rotas s-a dezvoltat în ultimii ani datorită unui proiect pe fonduri norvegiene, iar în curând, și cu implicarea autorităților locale, va deschide un sediu nou, modern, pentru centrul educațional.

_{Noul centru educațional în construcție/ foto: Raul Ștef/ Cultura la dubă}