La o oră distanță de București, după ce am mers prin aglomerația centurii capitalei, am trecut pe lângă autostrada Soarelui, apoi pe lângă un câmp uriaș plin cu maci, și am ajuns în comuna Vlad Țepeș, din județul Călărași.
La școala din localitate l-am găsit la treabă pe Iulian Ruseanu, un tânăr profesor de sport și fost handbalist, căruia i s-a dus vestea în întreaga țară, pentru dedicarea și implicarea sa în prevenirea abandonului școlar. Nu făcea ore, ci căra câțiva saci cu cărți pentru a dota din nou biblioteca școlii, care a ars în urma unui incendiu, acum două luni.
Are 39 de ani și de 9 ani predă la școala din Vlad Țepeș, iar de un an și la școala din Dragalina, făcând zilnic naveta din orașul Călărași. De câțiva ani coordonează activitățile Asociației EM – Educație și Mișcare, prin care sprijină copiii din mediul rural și școlile din județ.
“Înainte să existe asociația, mai organizam pe plan local acțiuni de donații și profesorii aduceau ce puteau de acasă. Mai un bănuț, rechizite, alimente. Le adunam și le duceam la 3-4 familii care aveau nevoie.
Și, într-un an, la o serbare, aveam sobe pe timpul ăla, nu centrală, era viscol afară și un băiat, Silviu, venise cu adidașii rupți, ud fleașcă, se pusese lângă sobă să se încălzească.
Și zic: <<Măi, Silviu, tu ce îți dorești să îți aducă Moș Crăciun?>>
<<O pușcă și o minge>> parcă.
Am vorbit cu soția și i-am cumpărat noi cadoul. Și i l-am dus acasă, i-am spus că Moșul a rămas blocat în zăpadă, dar ne-a trimis pe noi cu cadoul. Iar el a zâmbit și a zis: <<Lasă, domnul, știu că Moșul meu ești tu>>.
Atunci a fost un click în mintea mea și am zis că dacă pot face asta pentru el, înseamnă că pot să fac pentru mai mulți, că sunt 2, că sunt 200…
Și de atunci am ajuns la 3500 de copii ajutați.”
Asociația EM a fost înființată de un fost coleg de handbal din adolescență – Radu Grigore, devenit între timp expert în fonduri europene. Pe când Radu ajuta șoala din Vlad Țepeș să câștige trei proiecte pe fonduri europene, Iulian Ruseanu organiza campanii de donații, activități cu copiii și profesorii și sprijinea familiile nevoiașe să meargă la școală.
Cei doi s-au unit și au dezvoltat cadrul legal prin care au putut să obțină mai multe donații și sponsorizări.
Prin proiectul Împarte, Educă, Donează, asociația mobilizează profesori din întreaga țară pentru a le face copiilor din mediul rural viața mai frumoasă. Iar copilul care l-a inspirat pe profesorul de sport a devenit, între timp, un exemplu pozitiv în comunitate.
“Silviu era marginalizat, nu avea nici îmbrăcăminte de școală, nici la învățătură nu era strălucit, se tundea mai rar. De atunci, copiii au aflat că datorită lui primesc cu toții cadouri de Crăciun, rechizite, băncuțe, etc. Iar de atunci Silviu este în centrul atenției clasei lui și a evoluat din toate punctele de vedere. Acum vorbește, se joacă fotbal cu copiii. Înainte stătea pe margine, nu se implica. Asta a fost una dintre satisfacțiile mele.”
Despre asociație atât elevii, cât și cadrele didactice, au doar cuvinte de laudă. Pe lângă cadouri, a ajutat câțiva copii să facă sport de performanță, iar pe cei bolnavi să fie operați peste hotare.
„De exemplu, o fetiță care nu avea esofag, a fost ajutată de asociație pentru a ajunge în Italia și i-a fost salvată viața.
Apoi, avem proiectele Crăciunul cu zâmbete și Iepurașul cu surprize, acum suntem la a 3-a ediție națională. Profesorii din toată țara donează pentru copii ca Silviu.
Noi ne ocupăm de transport, de logistică, de cărat și le împărțim copiilor de aici, de la Dragalina, din Modelu și alte câteva sate.
Am avut situații în care copiii nici nu știau că există Moș Crăciun și au întrebat: de ce ne dați astea?” – Iulian Ruseanu.
„Domnul profesor e alături de noi de 9 ani, iar de când a fost înființată Asociația EM, eu, ca învățătoare, sunt super mulțumită pentru că până atunci, noi, învățătoarele, cumpăram creioane, hârtii, materiale didactice, apoi dânsul ne-a ajutat cu toate. Plus mobilier, cadouri pentru copii, sunt multe. Copiii sunt foarte încântați. Avem alte materiale decât o simplă fișă pe care o făceam noi la imprimantă.” – spune Ioana Vlaicu, învățătoare.
„Ne-a implicat și în diferite activități – Împarte, Educă, Donează – am participat cu clasa, am strâns bănuți, am cumpărat alimente, am făcut pachete, le-am trimis prin Crucea Roșie și domnul profesor. Iar noi am câștigat atunci o tablă magnetică și copiilor chiar le-a plăcut. Am învățat nu numai să primim, ci și să oferim noi ceva.”, completează Elena Piștea, învățătoare.
În urmă cu două luni, din cauza unui fir supraîncins de la imprimantă, sala care găzduia cancelaria, biblioteca și clubul de lectură, a ars. Profesorul de sport a fost primul care s-a ocupat de renovarea școlii.
“Asociația s-a implicat total. Și fizic și financiar. Primul ajutor a fost cu mușchi. A fost mult de muncă și, din păcate, a fost doar munca noastră. A fost o dezamăgire că doar noi, ca oameni, cu mâinile noastre, am refăcut această școală. Noi și 3-4 părinți.
Din păcate, comunitatea nu înseamnă să ne ajutăm, ci să îi ajutăm.
Nu există buget pentru nimic în școli, nici măcar pentru zugrăvit.”, povestește directoarea școlii, Simina Bucur.
Pe de altă parte, doar propria familie știe cu ce sacrificii face Iulian Ruseanu toată această muncă voluntară. Are un fiu de 6 ani și petrece cu acesta mai puțin timp, atunci când ajută alți 3500 de copii. Și, inevitabil, apar și momente dificile, când simte că munca sa nu este apreciată.
“Sunt unii care au spus că nu au bani de rechizite, haine, încălțăminte. Le-am oferit aceste lucruri, au venit la școală, apoi părinții mi-au cerut bani să cumpere dero, că nu au cu ce să spele hainele. Le-am dat bani din buzunar și a doua zi copilul nu a venit la școală.
Practic, nu ai cum să te lupți cu toate piedicile. Uneori sunt prea multe. Mulți nu vor să fie ajutați, așa cum vrei tu să îi ajuți.
Într-un an am strâns diverse donații, vreo zece saci de diverse. Am găsit 7 familii. Și am calculat, cine are 5 copii, primește 5 conserve de pateu, cine are 2 copii, îi punem două conserve, că nu aveam nici noi așa multe.
Le-am dus cu microbuzul școlii la poartă și a doua zi s-au auzit vorbe în sat că a mâncat domn’ profesor 3 pateuri. Atunci mi-a venit să renunț.”
Colegii dascăli și exemplele copiilor care continuă să meargă la școală de drag, îl determină să continue. Profesorul de sport este cel care a înființat și clubul de lectură, unde o zi pe săptămână se adună cu elevii și citesc cărțile frumoase primite de la școli mai bogate din București.
În cadrul unui proiect desfășurat de Teach for Romania, asociația a învățat cum să își elaboreze o strategie, cum să comunice în spațiul public sau să atragă sponsori. Iar dacă la acest capitol lucrurile se pot învăța, principala provocare pentru Iulian și pentru Asociația EM rămân, însă, chiar părinții din comunitate.
“Ne confruntăm cu lipsa de interes a părinților față de școală. Nu se implică să îi ajute la o temă, să se intereseze de nevoile lor, de situația lor, de note. Mulți nu au educație și serviciu, dar sunt și unii care au și tot nu îi interesează. M-am gândit că ar fi nevoie de niște cursuri pentru părinți, să le trezească aceste simțuri moarte.”
După câteva ore petrecute la Vlad Țepeș, l-am lăsat pe profesorul de sport așa cum l-am găsit, cărând cărți de la propria mașină.
În timp ce copiii se jucau pe uliță, Moș Crăciunul lor le reconstruia biblioteca unde vor fi din nou așteptați, cu gogoși, la Clubul de lectură.
Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.